Graur sau mierlă? Privește întâi coada și penajul. Graurul are coada scurtă, un corp compact și reflexe metalice verzi-violet. Mierla are coada mai lungă; masculul adult este negru și are cioc galben-portocaliu, iar femela este brună. Sunt două specii diferite, nu două denumiri ale aceleiași păsări.
Ambele pot apărea în parcuri și grădini, inclusiv pe gazon. De la distanță, lumina slabă face penajul să pară asemănător. O identificare mai sigură combină mai multe semne și ține cont de vârstă și de anotimp.
Cum recunoști graurul
Graurul comun, numit științific „Sturnus vulgaris”, are cioc relativ lung și ascuțit, picioare maroniu-rozalii și o siluetă compactă. Reflexele metalice se văd mai bine când lumina cade favorabil pe pene.
Iarna, vârfurile deschise ale penelor îi dau un aspect pestriț. În sezonul de reproducere, masculul poate avea mult mai puține pete vizibile. Ciocul adultului devine galben în această perioadă; nu rămâne galben tot anul.
Cum recunoști mierla
Mierla, „Turdus merula”, are o coadă lungă în raport cu corpul. Masculul adult se recunoaște prin penajul negru și inelul gălbui din jurul ochiului. Femela este brună, cu un cioc mai puțin viu colorat.
Prin urmare, o pasăre maro poate fi tot mierlă. Și exemplarele tinere pot arăta diferit de adulți. Nu folosi exclusiv fotografia unui mascul ca model pentru orice individ întâlnit în grădină.
Graur sau mierlă când pasărea este în mișcare?
Urmărește proporțiile, nu doar culoarea. Coada scurtă susține identificarea unui graur; coada mai lungă indică mai degrabă mierla. Graurii sunt cunoscuți pentru adunarea în stoluri mari, însă un exemplar observat singur poate fi tot graur.
Locul nu decide specia: ambele pot căuta hrană la sol. Nici ciocul galben nu este suficient, fiind întâlnit atât la masculul adult de mierlă, cât și la graur în anumite perioade.
Ce verifici înainte să te hotărăști
Compară succesiv coada, forma corpului, petele și reflexele penajului. Dacă ai o fotografie, verifică dacă lumina ascunde aceste detalii. Fișa graurului realizată de Societatea Ornitologică Română explică variațiile de penaj, utile tocmai când pasărea nu seamănă perfect cu imaginea unui adult în sezonul de reproducere.
